ÎN VISUL COPILULUI

 ÎN VISUL COPILULUI

 În visul copilului - nepreţuita comoară a lumii -
 respiră o mică necuprindere.
 
 Ritmic balans
 leagănând tainic viitorul.
 În faşă sunt toate, 
 paleta de gânduri,  
 cuvintele toate, faptele toate,
 inocenţa, ispite, păcate,
 toate misterele vieţii.
 
 Temeţi-vă înaintea copilului, a micilor lui mâini!
 Încă din leagăn va fi judecător.
 Cu nepăsare, mâna copilului se joacă cu umbrele vii:
 jocul privirii, jocul iubirii, jocul trăirii,
 jocul uitării numelor noastre...

EA S-A NĂSCUT

Ea s-a născut
pe muntele
răsărit din apa întunecată.
Ea s-a născut
lumină şi lacrimă
în inima
florii de lotus
ce a înflorit pe vârful muntelui.
Azurul nu şi-a construit bolta.
Seara, floarea s-a închis
ascunzând în ea copilul,
ca dimineaţa să se deschidă.
Ea s-a născut frumoasă
ca ea însăşi.
Prin iubirea aerului şi ploii
au apărut
zeiţa Cerului şi zeul Pământului.
Soarele i-a despărţit
ridicând-o în braţe.
De atunci Cerul şi Pământul
au fost separaţi prin aer.
Era aproape de potop,
foarte puţin timp a trecut.
Va trebui un alt potop
şi o altă arcă
pentru ca să se nască o altă poveste?

Printre nori de cuvinte, ploaia a înflorit tăcerile...

Printre nori de cuvinte, ploaia a înflorit tăcerile

În ziua acelui straniu reflux,
dansând foarte aproape de moarte,
au plecat zeii.

Capetele lor devin tot mai mici,
două puncte la orizont, o boare de tăcere,
o zbatere, abia perceptibilă, de apă.
În urma lor, marea redevine lină,
închizându-se deasupra.

Retrase, apele au oprit vântul
într-un timp încremenit...
Dezlegând moartea de viaţă,
în ultima noapte marea
păstrează sărutul şi morţii
unui trecut tot mai îndepărtat.

Peste mări, un albatros rătăcit purtat de valuri...

Cu gust de ceaţă,
o împletire între tristeţe şi soare
prin care respiră ritmuri mareice,
Câinele negru muşcă adânc,
încă puţin şi-i devorează inima.

Ploaia a înflorit tăcerile celor două fluvii:
- dor şi cuvânt -
în aer, printre nori de cuvinte,
zborul pierdut al unui fluture...

Sufletul-copil amestecă în pumni
culori de foc şi sunete de lumină,
La o margine de stea îşi înalţă iubirea.

Mâine va ajunge la fântâna visată!