ATÂT DE APROAPE ŞI TOTUŞI DEPARTE ...

ATÂT DE APROAPE ŞI TOTUŞI DEPARTE ... 

Privesc uluită spre tine, 
În fiecare noapte creştem, 
ne înălţăm, 
Tot mai mult, 
tot mai aproape, 
tot mai departe... 

Până la Cer, 
Dincolo de albastrul cerului, dincolo de albastrul cerului 
străbatem visul, 
Din taina urzită în noapte 
mă întorc în visul meu risipit 
Intru în inima ta cu rodiile coapte de lumina soarelui - 
simfonii de culori, miresme şi gânduri! 

Doar luna, rotunda lună 
se iveşte printre norii răsfiraţi de vânt, 
Doar luna, rotunda lună 
ne luminează visul plutitor pe râul 
ce ne tulbură elegia peste măsură, 
Doar luna, rotunda luna ne îngână şoaptele 
prin ramurile bătrânului rodiu înflorit 

Totul e soartă, totu-i suspin, clipă, 
Totul e un început nesfârşit, 
Totul e căutarea îndelungatului ecou, 
Tot mai aproape de tine, de mine, de noi, 
Tot ce-a trecut se continuă-n vis, 
Atât de aproape şi totuşi departe, 
Mă cauţi, te caut 
prin adânca privire oglindită în apa din noi... 

La capătul timpului 
suntem noi - 
Departe de zile, 
Departe de luni, 
Departe de ani, 
Pe drumul înspre Lumina Veşnică.

EA S-A NĂSCUT

Ea s-a născut
pe muntele
răsărit din apa întunecată.
Ea s-a născut
lumină şi lacrimă
în inima
florii de lotus
ce a înflorit pe vârful muntelui.
Azurul nu şi-a construit bolta.
Seara, floarea s-a închis
ascunzând în ea copilul,
ca dimineaţa să se deschidă.
Ea s-a născut frumoasă
ca ea însăşi.
Prin iubirea aerului şi ploii
au apărut
zeiţa Cerului şi zeul Pământului.
Soarele i-a despărţit
ridicând-o în braţe.
De atunci Cerul şi Pământul
au fost separaţi prin aer.
Era aproape de potop,
foarte puţin timp a trecut.
Va trebui un alt potop
şi o altă arcă
pentru ca să se nască o altă poveste?