pe muntele
răsărit din apa întunecată.
Ea s-a născut
lumină şi lacrimă
în inima
florii de lotus
ce a înflorit pe vârful muntelui.
Azurul nu şi-a construit bolta.
Seara, floarea s-a închis
ascunzând în ea copilul,
ca dimineaţa să se deschidă.
Ea s-a născut frumoasă
ca ea însăşi.
Prin iubirea aerului şi ploii
au apărut
zeiţa Cerului şi zeul Pământului.
Soarele i-a despărţit
ridicând-o în braţe.
De atunci Cerul şi Pământul
au fost separaţi prin aer.
Era aproape de potop,
foarte puţin timp a trecut.
Va trebui un alt potop
şi o altă arcă
pentru ca să se nască o altă poveste?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu