EA S-A NĂSCUT

Ea s-a născut
pe muntele
răsărit din apa întunecată.
Ea s-a născut
lumină şi lacrimă
în inima
florii de lotus
ce a înflorit pe vârful muntelui.
Azurul nu şi-a construit bolta.
Seara, floarea s-a închis
ascunzând în ea copilul,
ca dimineaţa să se deschidă.
Ea s-a născut frumoasă
ca ea însăşi.
Prin iubirea aerului şi ploii
au apărut
zeiţa Cerului şi zeul Pământului.
Soarele i-a despărţit
ridicând-o în braţe.
De atunci Cerul şi Pământul
au fost separaţi prin aer.
Era aproape de potop,
foarte puţin timp a trecut.
Va trebui un alt potop
şi o altă arcă
pentru ca să se nască o altă poveste?

Între cer şi pământ doar un timp

Într-un ochi de oglindă, faldurile nopţii

ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa,

Intersecţii de raze şi umbre

Punţi către cer. 

Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,

păstrează nisipul din vidul clepsidrei,

Razele sufletului oglindesc mozaicul

paşilor mei prin întuneric. 

Prin lumina felinarelor 

aripi de îngeri sfâşie tăcerea nopţii,

Prelinse în urmă două din umbrele mele

se întind către cer. 

Sunt umbrele sufletului nostru

risipite în tu... în eu...

în eu... în tu...

Îşi caută urmele noastre în timpuri...