O nouă primăvară

În palma tatălui meu
am aşezat
o inimă greu încercată,
trecută prin focul patimilor,
plătind crunt vama tristeţii.

Pulsa rănită,
scufundată
în frigul sălbatec al tăcerii,
în adâncul anilor,
crescută cândva în spirale
din prima maree
până la delirul
stelei purpurii.
( nu era inima mea )

Privindu-l, l-am rugat s-o înconjoare
cu lumină, balsam şi alinare ...
Cu lacrimi l-am rugat pe tata
să desprindă pădurea de răni
din sângele inimii...

O floare
s-a deschis
în mijlocul inimii,
a îmbrăţişat inima
devenind primăvară,
stea,
zâmbet,
lumină.

În lumina zorilor
în palma mea adia
petala
unei flori de măr.