E seară, târziu.
Străbat o stradă luminată palid de becul stâlpilor, de case lipite, strâmte,
prin care pare că timpul s-a închis.
singuri, doar paşii mei răsună, în depărtare adânc, pe care doar umbra mea fidelă mi-i recunoaşte.
La colţul străzii un gard ruginit,
o poartă de fier uşor întredeschisă...
curtea în care zac
aruncate prin iarbă
bucăţi de piatră cu inscripţii abia desluşite: *
Străbat o stradă luminată palid de becul stâlpilor, de case lipite, strâmte,
prin care pare că timpul s-a închis.
singuri, doar paşii mei răsună, în depărtare adânc, pe care doar umbra mea fidelă mi-i recunoaşte.
La colţul străzii un gard ruginit,
o poartă de fier uşor întredeschisă...
curtea în care zac
aruncate prin iarbă
bucăţi de piatră cu inscripţii abia desluşite: *
נשמה... לנצח... מעבר... שליפה
îmi atrage privirea-magnet spre casa părăsită cu aerul unui templu coral.
ecoul slab al unui cândva-undeva ... - acorduri ireale -
ecoul slab al unui cândva-undeva ... - acorduri ireale -
urme de paşi făcuţi cândva
mă cheamă înăuntru
fac doi, trei paşi, ca-n transă...
în faţă umbra mea desprinsă uşor de mine
mă cheamă înăuntru
fac doi, trei paşi, ca-n transă...
în faţă umbra mea desprinsă uşor de mine
întoarce capul, mă priveşte, apoi
înaintează spre templul ce parcă are o nouă lumină, ireală.
Spre Ea se-apropie
doar Umbra, conturul unui tânăr,
se privesc, se-mbrăţişează,
privind acum imperceptibila lor îmbinare îmi pare doar o singură umbră
gândul (al meu, desigur) mă întreabă nedumerit:
- A cui e Umbra asta, oare, al cărui om e umbra ce-apare din senin?
răspunsul Umbrei veni instantaneu:
- Sunt Umbra unui om ce şi-a înşelat al său suflet,
rătăcitor de-atunci mereu!
Pe zidul templului se derulă,
într-o clipă, viaţa întreagă a unui om...
- Ce grea pedeapsă urma să plătească
cu rătăcirea să eternă!
Tributul celui care înşeală,
al celui care-şi calcă cuvântul, legământul şi lumina,
al celui care sufletu-şi înşeală,
al celui care minte şi răneşte,
al celui care uită şi-ncalcă iubirea...
O singură salvare -
- ca Umbra sa să întregească ce-a rupt întunecatul om
din egoism, din ură, din patimi, din temeri, din orgolii ...
De-atunci sunt mii de vieţi
în care Umbra sa călătoreşte,
ca să repare, în timpuri,
tot ce-a stricat un om...
De-atunci şi el şi Umbra sa îşi caută perechea-umbră,
Iubirea - salvarea sufletului gol.
Din cer fulgi albi, mici fluturi, pluteau deasupra acelor umbre imbinate,
Un dans uşor sub palide acorduri, suave ritmuri prin care
mă privesc intens şi rugător, cerându-mi aprobarea.
Zâmbesc privindu-i regăsiţi,
înconjuraţi de razele de lună, de licăriri de stele,
Tacit le-aprob plecarea, depărtarea şi prelungirea spre templu...
În fond e umbra-mi dragă, dublura mea,
redată, doar simbolic, în această viaţă!
înaintează spre templul ce parcă are o nouă lumină, ireală.
Spre Ea se-apropie
doar Umbra, conturul unui tânăr,
se privesc, se-mbrăţişează,
privind acum imperceptibila lor îmbinare îmi pare doar o singură umbră
gândul (al meu, desigur) mă întreabă nedumerit:
- A cui e Umbra asta, oare, al cărui om e umbra ce-apare din senin?
răspunsul Umbrei veni instantaneu:
- Sunt Umbra unui om ce şi-a înşelat al său suflet,
rătăcitor de-atunci mereu!
Pe zidul templului se derulă,
într-o clipă, viaţa întreagă a unui om...
- Ce grea pedeapsă urma să plătească
cu rătăcirea să eternă!
Tributul celui care înşeală,
al celui care-şi calcă cuvântul, legământul şi lumina,
al celui care sufletu-şi înşeală,
al celui care minte şi răneşte,
al celui care uită şi-ncalcă iubirea...
O singură salvare -
- ca Umbra sa să întregească ce-a rupt întunecatul om
din egoism, din ură, din patimi, din temeri, din orgolii ...
De-atunci sunt mii de vieţi
în care Umbra sa călătoreşte,
ca să repare, în timpuri,
tot ce-a stricat un om...
De-atunci şi el şi Umbra sa îşi caută perechea-umbră,
Iubirea - salvarea sufletului gol.
Din cer fulgi albi, mici fluturi, pluteau deasupra acelor umbre imbinate,
Un dans uşor sub palide acorduri, suave ritmuri prin care
mă privesc intens şi rugător, cerându-mi aprobarea.
Zâmbesc privindu-i regăsiţi,
înconjuraţi de razele de lună, de licăriri de stele,
Tacit le-aprob plecarea, depărtarea şi prelungirea spre templu...
În fond e umbra-mi dragă, dublura mea,
redată, doar simbolic, în această viaţă!
____________________________________________________________
* Suflet ... Vesnic ... Dincolo de ... Regăsire
http://www.youtube.com/watch?v=UlIJOAZ1pak&feature=fvw
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu