Desprinderea umbrei mele

E seară, târziu.

Străbat o stradă luminată palid de becul stâlpilor, de case lipite, strâmte,
prin care pare că timpul s-a închis.

singuri, doar paşii mei răsună, în depărtare adânc, pe care doar umbra mea fidelă mi-i recunoaşte.

La colţul străzii un gard ruginit,
o poartă de fier uşor întredeschisă...

curtea în care zac
aruncate prin iarbă
bucăţi de piatră cu inscripţii abia desluşite: *

                                              נשמה... לנצח... מעבר... שליפה

îmi atrage privirea-magnet spre casa părăsită cu aerul unui templu coral.

ecoul slab al unui cândva-undeva ... - acorduri ireale -

urme de paşi făcuţi cândva
mă cheamă înăuntru
fac doi, trei paşi, ca-n transă...

în faţă umbra mea desprinsă uşor de mine

întoarce capul, mă priveşte, apoi
înaintează spre templul ce parcă are o nouă lumină, ireală.

Spre Ea se-apropie
doar Umbra, conturul unui tânăr,
se privesc, se-mbrăţişează,
privind acum imperceptibila lor îmbinare îmi pare doar o singură umbră

gândul (al meu, desigur) mă întreabă nedumerit:
- A cui e Umbra asta, oare, al cărui om e umbra ce-apare din senin?
răspunsul Umbrei veni instantaneu:
- Sunt Umbra unui om ce şi-a înşelat al său suflet,
                                             rătăcitor de-atunci mereu!

Pe zidul templului se derulă,
într-o clipă, viaţa întreagă a unui om...

- Ce grea pedeapsă urma să plătească
                                                 cu rătăcirea să eternă!
Tributul celui care înşeală,
al celui care-şi calcă cuvântul, legământul şi lumina,
al celui care sufletu-şi înşeală,
al celui care minte şi răneşte,
al celui care uită şi-ncalcă iubirea...

O singură salvare -
- ca Umbra sa să întregească ce-a rupt întunecatul om
  din egoism, din ură, din patimi, din temeri, din orgolii ...
De-atunci sunt mii de vieţi
în care Umbra sa călătoreşte,
ca să repare, în timpuri,
tot ce-a stricat un om...
De-atunci şi el şi Umbra sa îşi caută perechea-umbră,
Iubirea - salvarea sufletului gol.

Din cer fulgi albi, mici fluturi, pluteau deasupra acelor umbre imbinate,
Un dans uşor sub palide acorduri, suave ritmuri prin care
mă privesc intens şi rugător, cerându-mi aprobarea.

Zâmbesc privindu-i regăsiţi,
înconjuraţi de razele de lună, de licăriri de stele,
Tacit le-aprob plecarea, depărtarea şi prelungirea spre templu...

În fond e umbra-mi dragă, dublura mea,
                                                redată, doar simbolic, în această viaţă!

____________________________________________________________

 * Suflet ... Vesnic ... Dincolo de ... Regăsire

http://www.youtube.com/watch?v=UlIJOAZ1pak&feature=fvw

http://www.youtube.com/watch?v=oicEkoF0dc8&feature=related

Desprindere de primăvară...

Primăvara grădina trebuie curăţată,
primenită, împrospătată,
Noile flori vor colora perspectiva,
Un aer proaspăt va reînvia natura,
Depinde mult de seminţe, de substrat.

Mi-ai spus să încerc desprinderea ramurilor noastre,
motivul era boala ce a pătruns în tine, în noi.
Ţi-am întins un cleşte perfect ascuţit
să încerci tu tăierea rădăcinilor sau măcar a ramurilor.
Încearcă, te rog, să nu laşi franjuri în urmă!

Poate doar aşa seva se va dilua
împrăştiindu-ne în neant petalele sufletului-geamăn!
Poate doar aşa vei uita de dureri,
de golul şi teama ce-a pus stăpânire pe tine!

Deschid o fereastră, lumină şi soare
În zare privesc un fluture albastru,
Se-nalţă ameţit de suave astenii de primăvară
Smulgându-se din vârsta unui timp secat...