La Început - Cuvântul

 La Început Cuvântul a fost
 şi Cuvântul s-a Luminat în Om,
 în floare, în stele, în lună, 
 în piatră, fântâni şi în mare...
 Omul a luat cuvintele,
 le-a amestecat, 
 le-a compus prin fulgii de nea,
 în stropii de ploaie, 
 în vânt şi miresme de frunze,
 în floarea-de-colţ, în Steaua Polară,
 în suflet-pereche, în nu-mă-uita, 
 în gândul din vis,
 într-o caligramă.
 Cuvintele au început să zboare,
 Un dans 
 spre cer şi spre soare...
 Din teamă, omul le-a smuls,
 le-a îndepărtat, le-a ascuns în adâncuri, 
 formând noi cuvinte, 
 mereu mutilate,
 psalmi de dor şi de jale,
 cuvântul durere, răni, boală şi moarte, 
 noroi, întuneric,
 cuvinte udate în lacrimi din veşnica teamă.
 Treptat cuvintele s-au stins
 prin gări, în spitale, pe fronturi, războaie...
 Au mai rămas amintiri şi umbrele lor 
 în inimi, în cânturi,
 în poveşti, balade şi doine,
 mici felinare 
 în zboruri de fluturi, 
 petale de lotus, priviri de copil,
 gânduri-poeme 
 în muguri de floare, în raze de soare...