TRANSFUZIA
- Dacă simţi un minus plusul este la mine!
Timpul îşi cere echilibrul şi netezirea drumului,
Pe lângă lumea noastră mai există una
sunt locuri doar pe unde poţi trece dincolo...
(Timpul nu mai are răbdare!)
- Ne încâlcim, ne ameţim tot mai mult într-o pânză,
în pânza timpului dulce-amar...
- O gutuie e lumina din fereastra timpului!
Din asta suntem făcuţi,
din suferinţă şi chin îngemănate
cu plăcerea de a avea ceva,
de a simţi altfel, mereu noi, mereu alţii,
noi emoţii, regenerare nu stagnare,
Urcăm, ne uşurăm consumându-ne!
S-a rupt vreun fir? Poate nu, altfel nu mai scriai,
Ne complicăm când totul e simplu...
Prea obosit să mai strigi,
frunzele ţi-au ieşit din orbite,
sângele s-a făcut ţărână şi tot nu ai uitat-o,
ai căutat-o sărutându-i disperarea,
ai alintat-o în recea moarte, dar nu ai uitat-o,
aşteptai ochii ei plutind de dincolo de timp
şi iată, vezi copacii ce au îmbrăţişat-o odată cu tine,
singuri şi galbeni, nocturni şi nebuni,
cum era zâmbetul ei.
Când prin transfuzie în sângele venelor
ţi-a intrat noua sevă s-a născut
un curs armonios în delta sângelui tău.
Când seva ţi s-a strecurat în corp,
în noul corp necunoscut, asemeni florii hoya
ce se deschide într-un anume timp,
într-un anume loc, în taină
înfloreşte-n inima ta o neştiută frumuseţe,
o negustată lacrimă...
În delirul mecanicii inimii
acul indicator al orelor ceasornicului inimii
îţi străpunge pielea într-un singur sens
Din trupul rănit, în locul neştiut,
printre atâtea perfuzii urcă seva vieţii
pentru a încălzi acele locuri neînsorite,
pentru a-ţi înroşi harta neterminată.
Din inimă în inimă, picăturile de sânge donate
sunt petalele macilor purtate de vânt, de vântul speranţei...
