Gândul sufletului meu

 Gândul sufletului meu
 aleargă printre litere însorite,
 prin ceaţa cuvintelor
 şi umbra cărţilor.
 
 Gândul sufletului meu!
 
 Sunt dincolo de graniţa dorului
 acolo unde lacrima devine albastrul infinit al sufletului.
 
 Gândul sufletului meu!
 
 Cercul durerii se închide;
 dăinuie doar amintirea şi esenţa
 zenitului etern al unui sărut,
 zenitului etern
 de priviri.
 
 Prin labirintul adânc
 de stele şi fum
 îmi pierd iluzia 
 palidă.
 
 Gândul sufletului meu!
 
 O umbră cândva ştiută
 îmi absoarbe privirea.
 Privesc cuvântul iubire
 ce trece prin oglinda
 sângerândă.
 
 Vioara mea!
 vioară
 încă mai cânţi?

http://www.youtube.com/watch?v=UjLmsdbsacs&feature=related

Ieşirea din labirint

ard clipe la temelia templelor

urnind lespedea simţi

vaierul lanţurilor

mai departe de soare

insula virgină

apărută din mare

( cu fiori pătrunzi în ea )

- am sărutat vântul crezând că-s ochii tăi ...
      - un mesager nevăzut, vântul călător mi-a dăruit sărutul...
               - parfum suav, mister printre stele, doar buzele tale în vise ...
                        - misterul învăluie visele tale, o lume unde puţini au acces ...

capcane de gânduri

despleteşti spre mâine

înaintezi

în flacăra stinsă a torţei

printre voci

respiraţia ei îţi arde oxigenul

două clipe îi separă -

atât de aproape şi-atât de departe ...

blocat printre ruine

 paşii lui călcau peste el

şoptind o chemare

ea trebuie să reaşeze

mozaicul pieselor

aripile grele

îşi continuă zborul

spre zenit

- lumina strânsă în cercul iubirii -

Şoaptele timpului, subtil parfum de iasomie ...

Trăim în lumi paralele,
presărate ici-colo cu oglinzi
din care rar se reflectă imagini-tablou,
labirinturi prin care intrăm inconştient.

Şoaptele timpului, exorcizarea viselor
în timpul unei prohibiţii la zâmbet,
Un înger damnat vinde şi cumpără lumea
în numele echilibrului.

Lacrimi se preling prin cioburi,
raze de lumină reflectă scântei
deformate de tăişul sticlei,
Nisipul din clepsidra noastră
se scurge impasibil.

"A whiter shade of pale...
She said there is no reason and the truth is plain to see."

- Mâna ta, Teah, mi-a cuprins disperarea,
cărarea râdea, ochii-ţi zâmbeau, ochii-ţi plângeau,
te iubeam dincolo de viaţă şi moarte.

Nu se auzeau nici măcar şoapte,
doar foşnetul clipelor şi sângele buzelor.

Mâna mea îţi contura chipul învăluit în ceaţa timpului,
zefir de primăvară îţi adia lumina din visul tău
reconstruit în secvenţe-fragmente repetitive,
încă nedesluşit, doar mâna o ştiai,
zâmbet fugar al unei clipe, subtil parfum de iasomie.

Simţea nevoia să-ţi mângâie obrazul,
ca şi cum ţi-ar fi alinat sufletul...

Cercuri noi se deschid...

http://www.youtube.com/watch?v=AdLfDg_cnIo