Gândul sufletului meu

 Gândul sufletului meu
 aleargă printre litere însorite,
 prin ceaţa cuvintelor
 şi umbra cărţilor.
 
 Gândul sufletului meu!
 
 Sunt dincolo de graniţa dorului
 acolo unde lacrima devine albastrul infinit al sufletului.
 
 Gândul sufletului meu!
 
 Cercul durerii se închide;
 dăinuie doar amintirea şi esenţa
 zenitului etern al unui sărut,
 zenitului etern
 de priviri.
 
 Prin labirintul adânc
 de stele şi fum
 îmi pierd iluzia 
 palidă.
 
 Gândul sufletului meu!
 
 O umbră cândva ştiută
 îmi absoarbe privirea.
 Privesc cuvântul iubire
 ce trece prin oglinda
 sângerândă.
 
 Vioara mea!
 vioară
 încă mai cânţi?

http://www.youtube.com/watch?v=UjLmsdbsacs&feature=related

Prabuşirea piramidei iluziilor

Picături de viaţă atârnă
deasupra unui lac de speranţe moarte,
cuvinte de dragoste inutile,
arse de lumina adevărului,
înconjoara amintirile ciopârţit-taiate
de prabuşirea piramidei iluziilor.

Privind în urma paşilor noştri
vise solare,
risipite ici-colo prin cioburi de sticla,
se transforma în umbre-moloz,
anesteziate doar de gânduri-pansament.

Monotonie monocromă: alb-negru.