Gândul sufletului meu
aleargă printre litere însorite,
prin ceaţa cuvintelor
şi umbra cărţilor.
Gândul sufletului meu!
Sunt dincolo de graniţa dorului
acolo unde lacrima devine albastrul infinit al sufletului.
Gândul sufletului meu!
Cercul durerii se închide;
dăinuie doar amintirea şi esenţa
zenitului etern al unui sărut,
zenitului etern
de priviri.
Prin labirintul adânc
de stele şi fum
îmi pierd iluzia
palidă.
Gândul sufletului meu!
O umbră cândva ştiută
îmi absoarbe privirea.
Privesc cuvântul iubire
ce trece prin oglinda
sângerândă.
Vioara mea!
vioară
încă mai cânţi?
aleargă printre litere însorite,
prin ceaţa cuvintelor
şi umbra cărţilor.
Gândul sufletului meu!
Sunt dincolo de graniţa dorului
acolo unde lacrima devine albastrul infinit al sufletului.
Gândul sufletului meu!
Cercul durerii se închide;
dăinuie doar amintirea şi esenţa
zenitului etern al unui sărut,
zenitului etern
de priviri.
Prin labirintul adânc
de stele şi fum
îmi pierd iluzia
palidă.
Gândul sufletului meu!
O umbră cândva ştiută
îmi absoarbe privirea.
Privesc cuvântul iubire
ce trece prin oglinda
sângerândă.
Vioara mea!
vioară
încă mai cânţi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu