Opreşte clipa, călătorule!
Pe undele timpului alert
derulezi a vieţii şosea.
Între sosiri şi plecări,
rutina şi golul,
mereu mâine,
gânduri-capcană,
ţinte, dorinţe,
imagini, reţineri, amăgiri.
Alergi printre bucurii şi lacrimi,
somnul vieţii între leagăn şi cimitir,
privind doar înainte
uiţi trăirea, lumina, creaţia,
dormi încă.
- Opreşte clipa, călătorule!
E timpul schimbării,
Trezeşte-te să te-ntâlneşti, la colţ de viaţă, cu tine!
Trăieşte azi, respiră adânc clipa,
alungă-ţi teama,
nu amâna mereu altă zi,
fără ezitări, ai încredere
în adevăr, în tine, în corp,
viaţă, alegeri, credinţe,
nu te bloca în ele printre ruine,
nu te răni, nu te victimiza.
- Să nu uiţi niciodată că
viaţa e clepsidra zilei, zborul secundei acum!
Mergi dincolo de minte,
de ale ei urlete şi limite,
nu te lupta cu ea,
recompune albastra poveste,
infuzie de energie.
Deblochează jocul,
recreează viaţa,
primeşte abundenţa.
În cântul iubirii ziua să-nceapă,
deschide-ţi ochii -
- un salt dincolo de văzut.
Fără regrete, la capătul staţiei,
desculţ prin iubire, să spui:
- A fost, a fost, a fost atât de frumos!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu