Sunt visul etern al unui scriitor,
Pătrund adânc, rascolitor, în taina lui de dor,
Frânturi de gând, de arderi şi de zbor,
Ştiu, maestru-i un rebel, mereu un veşnic visător!
Când pătimeşte adânc, sfâşietor,
Nectar transmit pe unda acelui dor,
Prin dulce zâmbet învălui în parfum
Tristu-i suflet mistuit în fum.
Albastru-i vis îl poartă-n zare,
Dorind intens, în noapte, o sărutare,
Să fie oare doar balsam, magie,
Iluzie, alinare, vindecare?
E doar un drum spre trinitate
Trup, spirit, suflet ce-şi caută atingerea în unitate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu