Mă înălţa spre cer,
până la stele,
eu mică, El mare,
De sus priveam lumea
eu mică, ea mare...
Întunericul era mai departe,
mai cald,
Lumea, copacii şi luna
se legănau
la fiecare pas.
Mă înălţa spre cer,
până la stele,
Încă mai simt cum,
uşor,
desprindeam câteva stele,
felinare ce luminau
paşii,
amprente lăsate,
în urma
trecerii noastre...
Şi acum mă înalţă
în zbor, în cer,
printre stele,
în visele mele,
zâmbeşte,
lumina-mi priveşte,
chiar dacă
eu sunt aici,
El e acolo,
undeva,
în cer,
printre stele,
icoană, candelă vie,
El, veşnic,
mereu
TATĂL MEU.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu