Astăzi, marţi, de dimineaţă, pe strada mea
la o tarabă a apărut un personaj fără vârstă.
Purta o pancartă - " Reparăm pentru o zi timpul ceasurilor,
drept plată ultimele nouă secunde ” -
( pe masă diverse obiecte împrăştiate străluceau în raza oglinzii )
Grăbiţi oamenii trec mai departe, doar unii
schiţează un mic zâmbet: " Hmm, ciudat reparator, insolit afiş!"
În drum spre şcoală, un copil se opri. Se uită, întrebă curios,
întinzând ceasul primit cu o zi înainte cadou:
" - Pentru o zi ce timp îmi puteţi repara?”
" - Depinde ce vrei! Un timp prăfuit, un timp îngheţat, un timp diferit,
un timp atârnat înainte, un timp înapoi, un timp paralel, o buclă de timp,
jumătăţi sau sferturi de timp, fantome de timp măcinat? ”
" - Un timp în avans cu 10 ani!” şi, astfel, prin timp o zi dispăruse...
Cu părul în vânt, o tânără suplă a trecut înainte. Citind se întoarse: " De ce nu? ”
" - Aş vrea să primesc un timp diferit!”, întinde ceasul-braţară şi-n alt timp intră...
A trecut şi-un bătrân ce greu îşi târşi anii mulţi,
privind aşeză pe tarabă vechiul ceas şi-n jumătăţi de timp, pentru o zi, el fugi...
Întâmplarea făcuse ca pe lângă pancarta postată să treacă şi-un om singur,
cu privirea rătăcită. Vag gândul îi încolţi: " - Un timp, un timp paralel să primesc! ”
Ceasornicaru-i zâmbi, tăcut îi luă ceasul şi, astfel,
între tristeţe şi soare prin ritmuri mareice omul trecuse...
.... spre seară îşi strânse afişul, taraba cu piesele timpului, ştia sigur,
a doua zi, de la fiecare, în dar va primi nouă preţioase secunde -
- cadrane de vise, imagini, cu migală fixate prin timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu