Se afișează postările cu eticheta clepsidra. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta clepsidra. Afișați toate postările

miercuri, 6 aprilie 2011

POARTA SPRE CER

Din palma întinsă fire de nisip se scurg în delta vântului,
În orele clepsidrei, aluviuni de gânduri în zborul randunelelor,
Sub povara trecutului neputinţa trăirii prezentului,
Petale de iris şi-albastre frunze vibrează în proiecţia viitorului.

Când zidul Uitării se prăbuşeşte, soarele-i mai puţin întins, vântul mai calm,
Punte între Cer şi Pământ, stăpâni ai Timpului, dincolo de cuvinte,
În oarbe oglinzi nu va fi mâine, nici ieri, din lumea umbrelor
Peste flăcări lacrimile pietrelor vor dezlega taina lor.

Acolo, pe ziduri şi-n iarba ruinelor şi-a scris numele de copil,
Mici hieroglife încrustate de curcubeul vechiului timp,
Se-ntoarce cu gustul vântului şi-al sării pe obraji, cu-aroma ploii în păr,
Şi ea, fântâna înţeleaptă, ochi paşnic retras prin umbra deşertului sonor.

Înconjurată de Lumină, Porţile-i deschid lotusul cu o mie de petale spre Infinit,
Cu-a ei caldă privire, Teah întinde mâna să-i prindă pierduta-i suflare,
Uniţi şi-au regăsit vibraţiile universului, a geometriei sacre,
Ştie doar - Adevărata Lumină străluceşte în mijlocul Întunericului! 
                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                     

joi, 18 noiembrie 2010

Şoaptele timpului, subtil parfum de iasomie ...

Trăim în lumi paralele,
presărate ici-colo cu oglinzi
din care rar se reflectă imagini-tablou,
labirinturi prin care intrăm inconştient.

Şoaptele timpului, exorcizarea viselor
în timpul unei prohibiţii la zâmbet,
Un înger damnat vinde şi cumpără lumea
în numele echilibrului.

Lacrimi se preling prin cioburi,
raze de lumină reflectă scântei
deformate de tăişul sticlei,
Nisipul din clepsidra noastră
se scurge impasibil.

"A whiter shade of pale...
She said there is no reason and the truth is plain to see."


- Mâna ta, Teah, mi-a cuprins disperarea,
cărarea râdea, ochii-ţi zâmbeau, ochii-ţi plângeau,
te iubeam dincolo de viaţă şi moarte.

Nu se auzeau nici măcar şoapte,
doar foşnetul clipelor şi sângele buzelor.

Mâna mea îţi contura chipul învăluit în ceaţa timpului,
zefir de primăvară îţi adia lumina din visul tău
reconstruit în secvenţe-fragmente repetitive,
încă nedesluşit, doar mâna o ştiai,
zâmbet fugar al unei clipe, subtil parfum de iasomie.

Simţea nevoia să-ţi mângâie obrazul,
ca şi cum ţi-ar fi alinat sufletul...

Cercuri noi se deschid...


http://www.youtube.com/watch?v=AdLfDg_cnIo