Chemând o păpădie
se reîntoarce în mii de scântei
la chemarea vântului...
Se spune
că în vis trăim
continuarea
unei vieţi neperisabile.
Se spune,
doar se spune,
încă nu putem ştii
căci revenind aici,
prin tainică uşă,
ni se şterg amintirile.
Ne rămân frânturi-scântei
stingându-se la lumina zilei
rămân amintiri-viziuni,
cu neînţelese doruri,
cu întrebări
cu sau fără răspuns...
Oare prin vis
continuăm viaţă
din oglinda
timpului necuprins
sau e doar o pseudo-poartă deschisă
lăsată muritorilor
spre iluzia nemuririi ... ??
