Pe moneda bătută atunci
a fost trecut eronat anul,
O melodie de departe te cheamă,
poezia ei s-a ascuns în tine,
doar visul i-l porţi în suflet...
O fată ţi-a traversat timpul -
reamintirea unui alt timp sau doar
o trecere temporară printr-un nou timp,
Acesta-i misterul şi cheia timpului ei!
Lumina ei a pâlpâit la ceas de seară,
Călătorind împreună
pe pământ înspre pământ
nu ai recunoscut-o
dar focul din mână i l-ai citit -
că te-ai născut din neşansa
de a fi iubit şi a o iubi
dincolo de viaţă şi moarte...
Se lasă noaptea. Încerci să-i refaci traseul
chiar dacă nu şi-a atins cerul sufletului,
nici stelele în palmă nu le-a ţinut,
Nu se auzeau nici măcar şoapte,
doar foşnetul clipelor şi sângele buzelor,
Dar setea nu ţi-o potolesc!
Printre copaci vântul îşi poartă
suspinul frunzelor pe alei - blestemul rătăcirii atâtor vieţii
neavând construită fundaţia de petale.
În ochii de culoarea timpului
reţii doar clipa visării,
Ce ai astăzi,
mâine poate fi o mare durere!
Din aripi bate şi zboară o porumbiţă albă,
O melodie auzi, priveşti înainte vrăjit -
mari cercuri în oglinda apei face valul,
malurile se depărtează încet,
din umbră lunecă luntrea înspre lumină
Fără întoarcere, uşurat de poveri,
sufletul e desprins acum în cerul subţire,
În cerurile de dincolo de cer
se vor uni în uitare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu