deasupra unui lac de speranţe moarte,
cuvinte de dragoste inutile,
arse de lumina adevărului,
înconjoara amintirile ciopârţit-taiate
de prabuşirea piramidei iluziilor.
Privind în urma paşilor noştri
vise solare,
risipite ici-colo prin cioburi de sticla,
se transforma în umbre-moloz,
anesteziate doar de gânduri-pansament.
Monotonie monocromă: alb-negru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu