Puterea gandului

Afară-i frig şi e innorat,
Şi fără tine e pustiu,
Nu pot să fiu ca altădat'
Căci te aud, te văd...te ştiu

Da, sunt făcute de mine aceste versuri simple. O strofă cu valoare de sentiment şi cu perpetuă cât un poem de iubire în timp.
Irina mi-a permis prin invitaţia ei de ceva vreme să pot retrăi şi exterioriza prin ce am mai pur în mine şi pe acest blog al ei. Şi astăzi, voi scrie despre Puterea gândului.
De multe ori în viaţă ne dorim anumite lucruri şi ele chiar ajung să se împlinească, mai devreme sau mai târziu.

Nu am reuşit să înţeleg niciodată de ce apelăm la puterea gândului mai ales în dragoste, în sentimente. Şi nu am reuşit să înţeleg ce anume ne face să-i dăm crezare acestei puteri. Să fie speranţa? Să fie nădejdea că cineva drag va înţelege ce e în inima noastră şi va veni în întâmpinarea simţămintelor noastre? Eu nu am răbdare să aştept. Mă grăbesc şi fac greşeli peste greşeli tot alergând după ceea ce alţii i-ar spune iluzie sau himeră. Altcineva ar spune că de fapt, chiar şi aşa puterea gândului acţionează.

Poate că o chemare karmică ne " osândeşte" mai întâi ca să înţelegem că nu se poate final fericit fără suferinţă. Da, am lacrimi în suflet şi mă dau şi mare cu ele. Dar sunt ale unei fericiri ascunse, ca o mândrie a simplului fapt că sunt un om simplu, care iubeşte, trăieşte, suferă, exultă şi speră la infinit în acel happy end care cine ştie, poate nu va veni niciodată.

Şi atunci, mă ridic cu ochii spre cer şi îmi aduc aminte de Libertatea visului. Poate că şi visele neîmplinite fac parte din forţa gândului. Suntem liberi să visăm, să trăim cu un crez şi să vedem prin ochii sufletului ce anume ne macină existenţa şi mai ales ce o poate face mai frumoasă. Apelăm la forţa gândului în multe lucruri, dar parcă nicio avere din lume nu se compară cu puterea de a gândi din dragoste, pentru dragoste.

Puterea gândului nu se vrea a fi doar o banală informaţie. Ea caută un efect în cealaltă persoană către care se îndreaptă şi acţionează temeinic şi cu încăpăţânare când se izbeşte de un NU spus cu răceală. Ne dorim ceva, realizăm până la urmă, dar cel mai greu este să ne împlinim capodopera vieţii: succesul în dragoste. Aici am o restanţă şi nu îmi rămâne altceva de făcut decât să sper că în această viaţă, sau în alta, mă voi putea bucura în sfârşit de Puterea Gândului.

Şi acum, voi scrie în direct aici, o chestie simplă. Unii i-ar zice poezie. Eu o să-i spun

Strigăt din mine

Afara-i frig şi înnorat,
Şi fără tine e pustiu.
Nu pot să fiu ca altădat'
Căci te aud, te văd, te ştiu.

Tu eşti acolo, eu aici,
Şi dorul aprig m-a cuprins,
Doar tu poţi azi să mă ridici,
Prin zidul tău, de nepătruns.

E frig şi aşteptarea grea,
Zadarnică, prin noapte lungă,
Vei fi vreodată doar a mea?
Măcar o clipă. Apoi, m-alungă...

Retras în mine şi-n destin,
Mă rătăcesc prin gând pripeag,
Tăcerea ta, e doar un chin.
De ce mi-eşti SUFLET, aşa drag?

A. Melicovici.
copyright 2010