ARHANGHELUL URIEL, prin Jennifer Hoffman
Sufletul este adesea un partener tacut pe calea vietii noastre, care nu-si comunica opiniile sau indrumarile neintrebat si care nu vorbeste, daca nu i se adreseaza cuvantul.
Si, cu toate acestea, datorita sufletului ne aflam aici pentru ca in absenta lui nu am mai avea nicio calatorie a vietii de facut, iar sufletul, la randul sau, nu se poate manifesta in a treia dimensiune, in absenta trupului. Atunci, de ce nu joaca sufletul un rol mai important in vindecarea si inaltarea noastra, indrumandu-ne mai mult si aducandu-ne mai multa intuitie, in special atunci cand avem mare nevoie de ajutor?
Pamantul si cea de-a treia dimensiune au fost intotdeauna taramul oamenilor „deconectati”. Aceasta reprezinta iesirea din gratie, alungarea din Rai, separarea prin care ne detasam de Sursa, astfel incat sa putem experimenta reconectarea.
Sufletul este memoria noastra spirituala pe care o putem re-accesa in orice clipa, cu conditia sa vrem sa deschidem aceasta conexiune . In calea noastra se interpune ego-ul, care crede ca sufletul ii este dusman si ca unul trebuie sa-l invinga pe celalalt.
Si, in tot acest rastimp, sufletul este tacut, nu ne da niciun fel de indicatie sau informatie, cu toate ca are atatea de spus. Nu ne pedepseste, nu ne critica si nu ne judeca, atunci cand este evident ca nu facem ceea ce stim ca trebuie facut, sau atunci cand nu ne respectam contractul. Tacerea lui este frustranta si chiar innebunitoare.
Daca este partenerul nostru, atunci de ce tace? Pentru ca, de multe ori, simtindu-ne lipsiti de putere, uitam ca sufletul chiar stie cat suntem de puternici si ca, daca avem nevoie de ajutor, il vom cere. Intre timp, sufletul este increzator ca stim ceea ce facem.
Noi ramanem in vibratia karmei noastre, pana cand ajungem intr-un spatiu al vindecarii. Fara dorinta noastra de a ne vindeca, sufletul asteapta in tacere, sa-l chemam. Atunci cand suntem pregatiti sa ne intoarcem catre suflet, energia noastra este transformata si suntem gata sa facem lucrarea pe care Sufletul o are de impartit cu noi. Pana atunci, sufletul ne asteapta, stiind ca avem exact atata timp cat ne trebuie pentru a ne exprima dorinta de a merge pe calea parteneriatului cu el. Si, cand soseste acel moment, sufletul nu va mai fi deloc tacut.
Cine are de castigat?
E sigur ca se intampla ceva in lume, lucru dovedit de evenimentele din ultima saptamana.Moartea lui Michael Jackson a socat lumea, am rasuflat usurati pentru Farrah Fawcett, a carei lupta cu cancerul s-a incheiat, in cele din urma, au fost tot felul de stiri despre diverse scandaluri financiare si aici, in SUA un guvernator care era privit ca un adevarat simbol al moralitatii si integritatii a recunoscut ca are o aventura cu o femeie din Argentina si ca ar fi folosit banii publici, pentru a ajunge acolo. Nu ne putem opri sa ne intrebam: cine are de castigat din toate astea? Alunecam inapoi in intuneric, sau ne indreptam spre Lumina? De fapt, le facem pe amandoua si nu avem niciun motiv de ingrijorare.
Alunecarea noastra spre intuneric este dirijata cu mare grija, astfel incat sa poata aduce maxim de lumina, la cat mai multi oameni. Invatatorii nostri din vechime ne-au atras atentia ca aceste timpuri vor fi dificile, ca va fi multa tristete si confuzie, se vor intampla lucruri inexplicabile si vor exista actiuni care ne vor pune la incercare credinta. Este nevoie sa ne urmam propria cale, fara sa urmarim experientele celorlalti, intrebandu-ne daca ei stiu mai multe decat noi, sau daca ne dau si noua motive de teama. Fiecare se afla pe propria cale a vietii pe care trebuie sa o parcurga singur, facand propriile alegeri si actionand in functie de propriul nivel de crestere spirituala si intelegere. Am depasit acel punct al evolutiei noastre, in care puteam face alegeri pentru altii, in care puteam purta Lumina pentru ei. Intrebarea pe care trebuie sa ne-o punem acum este.
Unde e Lumina noastra? Cat de puternic straluceste ea?
Trecem in Lumina, dar aceasta evolutie este expansiva, nu liniara. Gandirea noastra in a treia dimensiune inainteaza intr-o miscare liniara, dar, impreuna cu Universul, miscarea are de fapt o evolutie exponentiala in toate directiile. Noi ne concentram asupra a ceea ce pare sa se intample in fata noastra, dar nu putem vedea tot ceea ce se intampla in jurul nostru. Chiar daca ne putem intreba ce se intampla cu lumea asta, vazand ca toate se destrama, stim ca atunci cand ne-am aflat mult timp in intuneric, atunci cand apare, la inceput Lumina are o stralucire orbitoare, care acopera totul. Mai tarziu, cand ne vom obisnui cu ea, stralucirea va deveni constanta si mai putin intensa.
Tot ceea ce traim este parte a unui plan Divin pe care il privim cum se desfasoara.
Daca lucrurile par mai incordate acum, este pentru ca am muncit din greu sa ajungem aici si nu am stiut niciodata ce se va intampla cu adevarat, in aceasta situatie. Mai tarziu, vom privi in urma la aceasta perioada, cu recunostiinta pentru ca am facut parte din proces. Acum, cata vreme el este inca in desfasurare, ne simtim coplesiti si zapaciti; dar toate astea vor trece.
Tot ce avem de facut este sa ne concentram pe aducerea luminii in intuneric, sa ne gestionam propriile temeri si sa ne amintim ca ne aflam aici, tocmai pentru a face asta, asa ca, ceea ce este cu adevarat important pentru noi e sa ramanem aliniati scopului vindecarii noastre, miscand energia in propria noastra viata. Vom fi martorii a si mai multe morti, mai multi oameni vor pleca pentru ca si-au terminat lucrarea, iar lipsa de integritate si inselaciunea vor avea un grad mai mare de extindere, decat in ultimii ani. Aceasta este lucrarea Luminii si ea isi face treaba Ei, dupa cum si noi ne-o facem pe a noastra.
Mesajul lui Uriel - Eliberati-va de vinovatie
Ca Lucratori intru Lumina voi ati pastrat Lumina lumii, deseori singuri si fara a fi apreciati, timp de eoni de vieti de-a randul. Cand nimeni altcineva nu voia sa sufere pentru Lumina, voi ati fost acolo sa O aparati. Atunci cand omenirea a fost gata de trecere si transformare, voi ati fost prezenti pentru acest proces si lucrul asta vi s-a intamplat de multe ori. De fiecare data v-ati gandit ca veti participa la inaltarea Pamantului si de fiecare data ati fost dezamagiti. Din aceasta cauza, multi dintre voi aveti un sentiment de culpabilitate, de care a venit momentul sa va eliberati .
De multa vreme, inca de pe timpul Lemuriei si al Atlantidei, ati participat la marile treziri ale omenirii, gata sa ajutati la trecerea de la intuneric la Lumina, de la suferinta la bucurie si de la frica la iubire neconditionata. Cu toate acestea, in momentul transformarii, omenirea a sovait si nu a mai putut continua. Multi dintre voi purtati aceasta vina ca pe o povara a esecului, o dovada a faptului ca nu ati muncit suficient, ca nu ati purtat suficienta Lumina, sau nu ati fost suficient de puternici, ca sa duceti lucrarea pana la capat. Cu toate acestea nu a fost vina voastra. Omenirea insasi mai avea multe de facut pana sa isi incheie inaltarea, iar eforturile voastre au adus acea scurta viziune a Luminii de care avea nevoie pentru a continua.
Ati fost prezenti la fiecare ciclu de inaltare, sperand pentru moment ca omenirea isi va reaminti Divinitatea, se va reconecta la Sursa si se va realinia la Planul Divin de reconectare. V-ati asumat vina, de fiecare data cand acest lucru nu s-a intamplat, dar nu a fost niciodata raspunderea voastra sa asigurati realizarea inaltarii. Sarcina voastra a fost doar aceea de fi emisarii Luminii, pentru a-I da inaltarii posibilitatea sa se intample.
Acum are loc inaltarea finala, momentul in care omenirea is va recunoaste Divinitatea, isi va accepta conexiunea la Sursa si se va realinia cu ultima parte a Planului Divin, aceea de inaltare la dimensiunile superioare ale unei noi paradigme a spiritualitatii umane. Acest lucru este posibil acum, pentru ca ati fost prezenti la atatea reiteratii ale acestui proces. Asa ca, eliberati-va de vina, fiti binecuvantati de cunoastrea faptului ca prin contributia voastra ati facut posibil acest lucru si fiti convinsi ca sunteti iubiti peste masura, de catre acel UNUL care este Sursa tuturor. Pastrati-va energia intreaga in acest moment, astfel incat sa fiti constienti de modul in care se avanseaza si veti fi martorii indeplinirii Planului Divin
Impartasiti- va povestea
Una dintre amintirile mele preferate, legate de copiii mei, este cea a momentului in care mergeau la culcare si eu le citeam povesti, iar ei ma rugau sa le povestesc din copilaria mea. Intotdeauna doreau sa stie ce am facut cand eram mica si, pentru ca am avut o copilarie cu adevarat interesanta, avem o multime de lucruri de povestit. Ei au tinut minte povestile astea si mai vorbesc despre ele si astazi. Povestile erau importante, pentru ca prin intermediul lor se puteau raporta la mine si la experientele mele si asta reprezenta un punct de legatura. Inca le mai povestesc si astazi, intr-un alt mod, impartasindu- le bucuriile mele, temerile, deruta si tot ceea ce simt.
Stiu ca aceasta interactiune are mai putin de-a face cu detaliile povestilor mele si mai mult cu ocazia copiilor mei adulti de a afla ca, desi viata mea pare sa fie in ordine, mai sunt inca momente in care ma intreb daca fac ceea ce trebuie, cand ma indoiesc de evolutia mea si cand am in vedere si alte optiuni. Ei imi pot vedea viata din perspectiva mea, nu din perspectiva a ceea ce cred ei ca se intampla, pentru ca persoanele Indigo gandesc intotdeauna ca alti oameni sunt mai constienti, mai conectati, stiu mai multe si au mai mult succes si mai multa intuitie decat ei.
Cand privim din afara viata cuiva, ea poate parea cu adevarat minunata.
Dar daca am putea sa o vedem prin ochii lor, lucrurile ar fi cu totul altele. Copiii nostri si tinerii adulti stiu cand comportamentul lor creeaza probleme, cand nu sunt interesati si motivati si, din aceasta cauza, pot crede ca sunt doar niste inadaptati, incapabili sa se potriveasca cu restul lumii. Ei nu isi dau seama ca viata nimanui nu este perfecta, pentru ca perspectiva lor este concentrata pe sine.
Ei trebuie sa stie ca, desi pareti sa aveti totul pus la punct (si chiar s-ar putea sa fie asa), exista momente in care va luptati si voi.
S-ar putea ca astfel sa deschideti o cale de comunicare cu ei, care sa va ajute sa le aratati ca voi vedeti viata dintr-o alta perspectiva.
S-ar putea sa aiba nevoie de aceasta perspectiva, pentru a-i ajuta sa gaseasca curajul de a face un pas intr-o directie noua, constienti fiind ca toata lumea se lupta, are indoieli, se teme de esec si are momente de panica.
Acest lucru le poate da increderea de care au nevoie pentru a face primi pasi in directia propriului succes.
sursa: editura-foryou.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu